Gica Deac apare pe o listă elitistă a celor mai buni antrenori români de înot. Pentru că este un antrenor emerit, decorat prin Decret prezidențial al Președintelui României cu Medalia Națională „Pentru Merit”, Medalia Națională „Meritul Sportiv” și Ordinul „Meritul Sportiv”. Gica Deac a antrenat chiar și lotul olimpic al României de senioare și junioare, impunând respect în lumea înotului. După pensionare s-a stabilit în Statele Unite ale Americii, la fiul său Bogdan, un înotător apreciat, însă vine foarte des în țară. Concurează la Masters, iar la Mondialele de la Budapesta a terminat pe locul 15. Gica Deac este acum la Târgoviște, unde se ocupă de instruirea înotătorilor de la Aqua Sport Galați, alături de Mihaela Hodină, aflați într-un stagiu de pregătire la Complexul Turistic de Natație. Am profitat și i-am adresat câteva întrebări, iar răspunsurile am ales să le prezentăm pe site-ul Complexului nostru.

„Bazinul este foarte spațios, curat, frumos, singurul din această regiune care se prezintă la un nivel înalt. Un asemenea obiectiv e foarte important pentru comunitate. Am fost impresionată de frumusețea acestui bazin la Campionatele Naționale de Masters. Cum înotul este un sport care se poate practica de când copilul se naște și până la adânci bătrâneți, constituie sănătatea unei națiuni. Înotul românesc a trăit întotdeauna prin excepții, noi nu am avut niciodată baza materială a altor țări. Tocmai de aceea e foartă importantă organizarea, la care să contribuie toți factorii, dacă își doresc să aibă o generație sănătoasă, dar să aibă și sport. Cum apa este un mediu plăcut, cât mai mulți copii trebuie să învețe să înoate. De exemplu, Budapesta, orașul unde am participat la Campionatul Mondial de Masters, cred că are mai multe bazine decât toată România. Însă bazinul de la Târgoviște este deosebit și ca arhitectură, seamănă foarte mult cu cele din America”.

„Când am început aventura cu înotul la 9 ani, nu mă gândeam că o să fac acest sport de performanță și nici că o să practic ca teoretician. Cele mai dragi medalii au fost primele obținute ca antrenor, dar și cele câștigate de fiul meu Bogdan, care a devenit campion național și recordmen. Și, bineînțeles, toate medaliile obținute cu generațiile mele de sportivi, care au culminat în anul 2004 la Pitești, cu obținerea locului 1 a celei mai bunei secții din țară, începând de la copii și până la seniori. Iar ca importanță internațională, sunt medaliile obținute cu Larisa Lăcustă, argint la Campionatele Mondiale din 1997 din Suedia, de la Göteborg, și cele ale obținute cu Ionela Cozma, campioană mondială la tineret în 2006, în Brazilia, la Rio de Janeiro”.

„Am donat toate medaliile obținute Muzeului Sportului din Argeș. Mi-a făcut plăcere ca munca noastră, a tuturor care am ajutat la obținerea lor, să fie cunoscută și peste ani, iar oamenii să se bucure de rezultatele înotătorilor, pentru că au fost un exemplu pentru toată țara. E foarte important ca generațiile care vin, să aibă un model în viață. Nu voi uita niciodată Jocurile Olimpice. Olimpiada este unică prin amploarea pe care o desfășoară, prin felul cum este organizată, prin manifestările care au loc în afară de evenimentul major reprezentat de întrecerea sportivă. Este de învățat dintr-o asemenea experiență, unde trebuie să fi foarte bine pregătit. Chiar dacă deții un record mondial și nu ai o medalie olimpică, nu ești împlinit. Olimpiada reprezintă un eveniment extraordinar”.