La 13 ani și 9 luni, Ana Dascăl reprezenta România la Jocurile Olimpice de la Rio (2016) și era elogiată pe plan național și mondial. „Copilul minune al sportului românesc” a urcat apoi pe podium la Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE, 2017), de la Gyor, unde a fost portdrapelul României. „Rechinul Negru” a doborât record după record la nivel național, cucerind aproximativ 200 de medalii. A urmat o perioadă cu multe schimbări și obstacole, a venit și pandemia, iar Ana are aproape doi ani de când nu a mai participat la un concurs oficial. Cu toate acestea, nu a renunțat la mare vis, de a câștiga o medalie olimpică, la fel ca idolul său, Camelia Potec. Practic, Ana Dascăl a luat-o de la capăt, într-un alt oraș, cu un alt antrenor, dar cu același obiectiv. Primul pas ține de realizarea unor timpi buni la Cupa României, după care vizează realizarea baremului olimpic, la Campionatul European. Sportiva legitimată la Universitatea Cluj înoată în această perioadă la bazinul olimpic din Târgoviște, supravegheată îndeaproape de antrenorul federal Silviu Anastase și de preparatorul fizic Bogdan Dimean. E foarte mulțumită de colaborare, se pregătește profesionist și așteaptă cu nerăbdare, chiar cu emoție, să trăiască din nou senzațiile unui concurs.

„Atmosfera de concurs mă ambiționează foarte tare”

Ana, cum te simți la Târgoviște?

- E o plăcere de fiecare dată să vin aici, într-un bazin care îți dă o stare foarte bună de antrenament. Îmi place foarte, foarte mult!

Peste puțin timp urmează Cupa României, ce obiective ți-ai fixat?

- Obiectivul meu este să înot cât mai repede la toate probele la care voi participa, 50 m, 100 m, 200 m liber și 50 m fluture. Nu mă gândesc la obținerea unor medalii, ci la performanțele sportive din apă, respectiv la timpi. Sper că va ieși cât mai bine. Îmi plac foarte mult competițiile, iar atmosfera de concurs mă montează și mă ambiționează foarte tare. Aștept cu nerăbdare Cupa României.

Sunt emoții, ținând cont că nu ai mai participat de ceva timp la o competiție oficială?

- Nu mă las copleșită de emoții, dar sunt convinsă că vor fi emoții constructive, care mă vor ajuta să-mi îndeplinesc obiectivele.

Cum ai gestionat perioada de pauză competițională?

- A fost greu, complicat, dar am început colaborarea cu o echipă nouă, de care sunt mai mult decât mulțumită. Sper să fie de lungă durată.

„Înotul... dragoste la prima intrare în apă”

Cum decurge o zi pentru tine?

- Dimineața merg la antrenamentul din apă. Mă odihnesc puțin când ajung acasă, apoi învăț, pentru că anul acesta voi susține examenul de bacalaureat. După-amiază am programat un antrenament la sală, unde petrec două ore, apoi încerc să mă refac cât de bine pot, pentru a doua zi.

Marele obiectiv pentru anul acesta îl reprezintă calificarea la Jocurile Olimpice, prin realizarea unui barem la Campionatul European. Un vis olimpic, pe care tu l-ai atins când nu aveai nici măcar 14 ani.

- Încerc să nu mă gândesc la acest obiectiv acum, vreau să mă pregătesc cât de bine pot eu, apoi vom vedea ce va ieși. Îmi doresc din tot sufletul să ajung din nou la Olimpiadă. A fost extraordinar pentru mine ca, la 13 ani, să am o participare la Jocurile Olimpice, copleșitor. Am fost cea mai tânără competitoare de la Rio, nu doar de la înot, din toate sporturile. Mai era o fată din Nepal, cu două luni mai mică, dar nu s-a mai prezentat la competiție. Acum mă ambiționează să merg la Olimpiadă cu alte obiective, chiar câștigarea unei medalii.

Cum ai ajuns la înot?

- Părinții au decis să mă ducă pe bazin, la Cluj, alături de sora mea, și de acolo a fost dragoste la prima intrare în apă. De mică sunt pe drumuri, încă de la 13 ani sunt plecată de acasă, am mers cu mama mea la Constanța. A fost o perioadă bună ca sportiv, dar foarte grea pentru familie.

E motivant înotul pentru un sportiv profesionist?

- Vă dați seama că sportivii care ajung în top au satisfacții din multe puncte de vedere. Acolo tind să ajung și eu, printre cei mai buni din lume, asta înseamnă marea performanță.